Oamenii pleacă, ei nu aparțin...
E crud cum noi oamenii ne agățăm la rândul nostru de alți oameni. E ca și cum ne-am cumpăra singuri un bilet către suferință . Sau nu? De fapt dacă stăm să ne gândim, așa cum avem relații foarte rele, avem și relații foarte bune. Și uneori mă-ntreb, de ce nu ne bucurăm de oamenii care sunt lângă noi, cu aceeași intensitate cu care suferim după oamenii care pleacă? Mi-a luat șaisprezece ani să aflu câteva adevăruri . Nu numai să le aflu, ci să le și accept: 1. Oamenii nu ne aparțin . Oamenii vin și pleacă când vor și cum vor și lacrimile noastre nu vor opri asta niciodată. Nu vă încredeți în promisiunea ,,Nu voi pleca niciodată,,. Nu fiți naivi să credeți niște vorbe spuse de un om atunci când are o stare mai bună. Pur și simplu trăiește clipa și iubește-i ca și cum mâine nu ar mai fi în viața ta . Asta o să te ajute. 2. Nimeni nu va fi cu noi permanent. Deci cumva, tot vom suferi. Sună foarte nașpa, așa-i? Unii oameni vin și pleacă pe parcurs. Alț