Oamenii pleacă, ei nu aparțin...

E crud cum noi oamenii ne agățăm la rândul nostru de alți oameni. E ca și cum ne-am cumpăra singuri un bilet către suferință. Sau nu? 

De fapt dacă stăm să ne gândim, așa cum avem relații foarte rele, avem și relații foarte bune. Și uneori mă-ntreb, de ce nu ne bucurăm de oamenii care sunt lângă noi, cu aceeași intensitate cu care suferim după oamenii care pleacă? 

  

Mi-a luat șaisprezece ani să aflu câteva adevăruri. Nu numai să le aflu, ci să le și accept: 

1. Oamenii nu ne aparțin. Oamenii vin și pleacă când vor și cum vor și lacrimile noastre nu vor opri asta niciodată. Nu vă încredeți în promisiunea ,,Nu voi pleca niciodată,,. Nu fiți naivi să credeți niște vorbe spuse de un om atunci când are o stare mai bună. Pur și simplu trăiește clipa și iubește-i ca și cum mâine nu ar mai fi în viața ta. Asta o să te ajute. 

2. Nimeni nu va fi cu noi permanent. Deci cumva, tot vom suferi. Sună foarte nașpa, așa-i?  Unii oameni vin și pleacă pe parcurs. Alții vin și, din iubire, rămân. Dar adevărul este că TU ești singura persoană pe care te poți baza de la naștere și până la moarte. Doar tu. Doar tu te poți cunoaște cel mai bine, doar tu știi cine ești, ce meriți, ce simți, ce trebuie să faci cu viața ta. Nimeni nu are dreptul să spună că ,, ne-au fost mereu alături,,. Trebuie să accepți că în afară de tine, restul vin și pleacă. 

3. Relația cu tine însuți este cea mai importantă, fiindcă e singura care poate să te înalțe sau să te distrugă. Tu trebuie să te bazezi pe tine, să iei deciziile bune pentru tine, să te construiești ca om și să evoluezi. Restul, ceea ce este în exterior, ar trebui să fie pe locul 2. Tu ești cel mai important.

Nu toate relatiile sunt asa cum am vrea. Nepotrivirea de timp, de caracter, de pozitii sociale, financiare, toate astea ne pot lega sau rupe de cineva. De aceea, tu cel ce citesti, ai grija ce relatii legi, si nu permite nimanui sa-ti creeze lacrimi si sa-ti taie aripile. Ai in tine forte nebănuite de a schimba lumea!

În încheiere, aș vrea să spun doar că mi-a luat mult să ajung la concluziile astea. A fost nevoie să-i pun pe alții pe primul loc, a fost nevoie să mă pun pe mine pe ultimul plan și să ajung să uit cine sunt și ce vreau, a fost nevoie să mă pierd...ca să găsesc până la urmă drumul bun. 

Numai bine :)